“OPUS PANSOPHICUM”

“OPUS PANSOPHICUM”

de Ioane Amosu Comnenu

“OPUS PANSOPHICUM”

[Scrieri rare – IZVOADELE DE AUR ale Românilor – Neștiutele Glasuri]

(I.)”Omulu este faptur’a cea de pe urma, cea mai perfecta, cea mai superiora.

Candu Pitacu a pronunciatu “cunosce-te pre tine insu-ti” intieleptii cu atat’a placere au acceptatu acestu cugetu, acesta sententia, catu ei, ca se recomende mai tare si mai cu sucesu poporului, au disu ca a venitu din ceru, si au facutu ca se se scrie cu litere de auru pe fruntarulu templei lui Apoline in Delfu, caci acolo ambla forte multi omeni. Acest’a a fostu intieleptiune si pietate! si desi lucru fictu, totusi amesuratu adeverului ce noi lu-recunoscemu astadi.

(II.) Nu resuna in acesta sentintia cuventulu Scripturei; deca me cunosci pe Mine, omule, te cunosci pe tine? pe Mine, Funtea Eternitatii, Intieleptiunii si Fericirii; pe tine, faptur’a Mea, imaginea Mea, deliciile Mele.

Domnedieu te-a destinatu pre tine, omule, de sociu Eternitatii Sale, a cretu pentru tine cerului si pamentulu si tot cate suntu. Tie singuru ti le-a datu tote, pre candu celoru a lalte fiintie numai cate un’a. Pe tene te-a pusu Domnu preste Opurile Manuloru Sale, tote le-a supusu sub pietiorele tale, oile si boii, tote, si inca si animalele campului paserile cerului si pescii marii, cele ce strabatu cararile mariloru; si dereptu aceca te-a incununatu cu onore si gloria. Ca tie se nu-ti lipsesca nimica, Domnulu s’a datu in urma pre Sene insusi, imrepunandu in Eternu Natur’a Sa cu cea omenesca, ce nu s’a templatu nice unei fapturi nice vediute nice nevediute. Ce fapura in ceru si pre pamentu se pote glorifica, ca Domnedieu s’a Aratatu si s’a Manifestatu angeriloru in corpulu Seu Form’a Sa? pentruca adeca nunumai se-lu veda si se se minuneze de acel’a, pre care ei doreau se-lu veda, ci ca se si adore pe Domnedielu manifestatu in corpu, adeca pre Fiulu Domnedieescu si omenescu. Cugeta-te dar’ omule de celu mai perfectu din opurile lui D-dieu, de form’a cea mai perfecta din acele, de locutienetorulu sub acel’a D-dieu, de cunun’a Gloriei Sale.

O! tote aceste nu trebue se stee numai pe usiele besericiloru, nunumai in carti, nunumai pe limba, nunumai inaintea ochiloru si orechiele toturoru omeniloru, dar de-aru fi sapate afundu in anem’a toturoru! De aru lua in strinse consideratiune aceste toti aceia, care se ocupa cu cultivarea, cu nobilitarea omului, ca se-lu invetie, cum trebue elu se traiesca demnu de acesta onore, demnitate si prerogativa, si cumu se aplece tote midilocele posibile la ajungerea acestu scopu inaltu!

Omulu nu este destinatu numai pentru vietia acest’a. Ratiunea ne spune ca omulu, o faptura ce esceleza preste cele lalte fiintie, este destinatu spre unu altu scopu mai escelentu, mai sublimu: la glori’a cea mai perfecta, la fericirea cea mai deplina si la tota eternitatea.

Acest’a se lumineza d’ajunsu in S.Scriptura; noi credemu ca asia este, dar’ cu tote astea nu va fi fora folosu a atinge pe scurtu, in cate chipuri a desemnatu Domnedieu in vieti’a pe “Plus ultra”.

© [I. A. Comnenu]